Никто не смеётся!

Никто не смеётся над Богом в больнице... Никто не смеётся над Ним на войне, Там вера в сердцах начинает искриться, И чаще молитвы звучат в тишине. Никто не смеётся над Ним при пожаре, И всем не до смеха, когда идёт смерч, При голоде и при подземном ударе, Насмешки проходят, меняется речь... Слетает с лица вдруг надменная маска, Когда самолет начинает трясти... Никто не заявит, что Бог - это сказка, Преступника встретив на узком пути... Никто не воскликнет, что вера - для глупых, Услышав смертельный диагноз врача ... И с пеной у рта, спорить мало кто будет, Когда встретит взгляд своего палача... Машина на скорости... Ты на дороге... Вот резкий обрыв... Вот об камень висок... Вот - пуля шальная, беда на пороге... От смерти ты только - на волосок... Откуда ты знаешь, смеющийся ныне... Что ждёт тебя за поворотом судьбы? Смеяться легко, пока Бог даёт силы, И терпит смиренно твои кулаки. Смеяться легко под греховные мысли... И под одобряющий взгляд пьяных глаз, Но Бог всё же ждёт и дыхание жизни, Ещё оставляет, даря тебе шанс!

O lectie de viata.

Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus:
- Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul.
Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi.
A deschis una dintre usi iar omul a privit inauntru.
In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda.
Pe masa se afla un vas mare cu tocana, care mirosea foarte bine si care l-a facut pe om sa ii lase gura apa.
Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi.
Pareau a fi infometati.
Tineau linguri cu manere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel putea ajunge la vas pentru a le umple cu tocana dar din cauza manerelor mai lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline.
Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor..
Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai vazut Iadul"
Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa : arata la fel ca si prima.
Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare de tocana care iti lasa gura apa.
Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de linguri dar acestia pareau bine hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei.
Omul pios a spus: "nu inteleg"...
"Este foarte simplu" a spus Dumnezeu. "Este nevoie insa de abilitate. Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei insisi".

De-atata vreme auzi

De-atata vreme auzi si tu chemarea
spre ceruri, spre lumina si spre rai
dar tot n-asculti nici plansul nici cantarea
si nu-ti intorci nici gandul nici cararea
- pana cand, o pana cand mai stai?

Vazut-ai si tu lacrimi mari si care
pe altii multi i-antors din calea rea,
dar tu ramai mereu in nepasare
in cea mai grea si cea mai trista stare,
- o, pana cand, o pana cand asa?

O, tu cunosti ca moartea nu-i departe
ca iadu-ti sta mereu la capatai
si totusi tu ramai pe cai desarte,
ramai si-astepti asa sa pleci in moarte
- o pana cand, o pana cand ramai?

Tu stii si de la tine ce asteapta
de-atatia ani si astazi Dumnezeu!
cunosti chemarea sfanta si-nteleapta,
cunoasti si calea rea si calea dreapta
- o pana cand, nehotarat mereu?

A mai trecut un an din scurta-ti viata
si-acestai poate ultimul ce-l ai
o smulge-te din neagra mortii ceata
si rupe-ti valul mortii de pe fata
o, pana cand, o pana cand mai stai?

Curand solia mortii o sa te cheme
rasplata vesnica si grea sa-ti iei,
E vremea hotararilor supreme,
acum e-a mantuirii tale vreme -
o, pana cand, o pana cand mai vrei?

Autor: Traian Dorz

Iertati si vi se va ierta

Un Exemplu de urmat

Un tamplar tocmai isi incheia ziua de munca. Nu fusese o zi usoara: i s-a spart o roata de la masina, i s-a stricat fierastrul electric, iar cand sa plece acasa, masina nu mai vroia sa mai porneasca deloc. Asa ca a fost condus acasa de cel la care lucra. Tot drumul nu a scos nici un cuvant, dar odata ajuns acasa, l-a invitat pe cel care-l condusese sa intre sa-i cunoasca familia. In drum spre usa de la intrare, s-a oprit pentru o clipa in fata unui copacel, atingandu-i crengile cu mana. Cand a intrat in casa, intreaga sa dispozitie s-a schimbat ca prin minune. Chipul ii era numai zambet atunci cand si-a imbratisat familia.​ In drum spre poarta cand isi conducea oaspetele, acesta l-a intrebat care era semnificatia gestului sau de mai devreme din fata copacelului. Tamplarul a raspuns: -Acesta este copacul necazurilor mele. Stiu ca n-am cum sa impiedic aparitia necazurilor de serviciu, dar de un lucru sunt sigur – ele nu au ce cauta in casa mea alaturi de familia mea. Asa ca de fiecare data cand ma intorc acasa, le agat de crengile acestui copac. Ciudat este, spuse el zambind – ca dimineata cand vin sa le iau, nu mai par la fel de multe ca in seara cand le-am atarnat acolo.

Dumnezeu este Dragoste

Cei care binecuvanteaza pe Dumnezeu in incercarile prin care trec, vor fi binecuvantati de Dumnezeu prin incercarile lor.

https://www.youtube.com/watch?v=41LaGGpO88w

Сжигая за собой мосты — не возвращайтесь за пеплом… Цените то, что у вас есть… Сейчас… Рядом… И никогда не думайте: «а может быть». Может и не быть…

"Găsește
pe cineva care să poată să te facă să realizezi trei lucruri: primul să
fie faptul că acasă nu e un loc, ci un sentiment. Al doilea lucru pe
care trebuie să îl înveți este că timpul nu este măsurat de ceas, ci în
momente. Și al treilea, trebuie să știm că bătăile de inimă care nu se
aud, se simt împreună

Душа
человека, как комната с дверью... у одних красивая дверь, но такая
пустота и теснота в комнате. У многих дверь обшарпанная, а в комнате -
вся Вселенная! Не смотрите только на то, что вам видно! Посмотрите на то, что внутри... Смотрите сердцем, а не глазами!

Trăieşte în această
lume ca un musafir. Adevăratul tău cămin nu este aici. Chiar dacă actul
casei în care trăieşti este pe numele tău, cui a aparţinut el înainte ca
tu să-l cumperi şi cine-l va avea după moartea ta? Această existenţă nu
este decât un refugiu, o scurtă etapă în lungul voiaj care te conduce
către Dumnezeu Tatăl. Consideră-te un invitat pe Pământ.

Atâta
timp cât eşti aici musafir, încearcă să fii cât mai agreabil. Urmăreşte
să acţionezi cât mai bine şi cât mai responsabil, ai grijă de tot ceea
ce Dumnezeu îţi pune la dispoziţie şi nu uita nici o clipă că sunt ale
Lui şi nu ale tale.

Ce
inconştienţi sunt oamenii când îşi irosesc timpul pentru a-şi îmbuiba
corpul, a acumula bogăţii şi a ajunge să aibă maximum de posesiuni. În
momentul în care vor muri, vor trebui să lase totul în urma lor.Ei se
pierd în scuze interminabile: "Nu am timp să meditez", spun ei, "trebuie
să mă duc la toate aceleîntâlniri de afaceri". Dar uită că, atunci când
Dumnezeu îi va chema la El, vor fi obligaţi să întrerupă toateaceste
angajamente. Moartea este singurul "angajament" ce nu poate fi anulat.

De
ce să pierzi atunci atâta timp cu lucruri efemere? Cât de orb eşti.
Trezeşte-te! Dacă Dumnezeu techeamă, trebuie să laşi în urmă toate
plăcerile sau durerile acestei lumi.

"Caută-mă",
îţi spune El. "Şi vei găsi în Mine bucuria imperisabilă pe care tu o
cauţi de atâta timp învalurile impermanenţei. Tot ceea ce tu ai dorit,
de-a lungul a nenumărate încarnări, nu vei găsi decât înMine, pentru
totdeauna."

Sufletul omului nu e o gară de tren,
unde oricine intră atunci când vrea, așteaptă ceva, apoi pleacă...
lăsând în urmă mister, nepăsare și pe alocuri mizerie...!Sufletul omului
e un obiect de cristal, ce străluceste în lumina adevărului si iubirii.
Dacă ți-a fost încredințat ai grijă să nu-l spargi, căci de cioburile
lui te poți răni chiar tu.

Ce este viata?

Am multe intrebari de pus,raspunsuri de primit.Ce este viata, si ce suntem noi defapt? Viata este o piesa ieftina de teatru,iar noi niste marionete in mainile destinului ,doar ca noi avem suflet, avem sentimente,si tot ce se intampla in jurul nostru ne afecteaza intr-un fel sau  altul radem,plangem,zambim,ne intristam…Ne place sa visam, pentru ca in vis putem fi orice vrem, alti oameni, putem zbura , putem vedea lucrui, care nu le vedem in realitate. Pe urma deschidem ochii si totul se naruie, visele se sparg de geamul realitatii atat de crude,iar dorintele se spulbera, si se risipesc in vant.Asta e realitatea pe care o traim zi de zi. Crezi ca ar fi frumos sa fim totusi niste marionete fara suflet?…sa nu simtim nimic,defapt sa traim degeaba. De multe ori,sau chiar mai tot timpul, daca ceva merge prost, dam vina pe “Domnul Destin” El este totdeauna de vina,el ne face viata asta atat de grea,el ne face sa plangem ,sa radem….? Nu !!!, noi suntem de vina pentru tot ce ni se intampla, noi ne facem viata, noi facem mizerie noi curatam.Totusi, daca nu ar exista “Domnul Destin” oare pe cine am da vina? sigur pe oricine altineva, dar nu pe noi.Da, avem un destin ,dar cred ca ti-l poti face tu,prin deciziile pe care le ei, nu pe cele luate de altii.Viata nu e atat de dura pe cat pare,ca orice lucru are parti bune si rele.Bucura-te, ca ai invatat sa simti si durerea si fericirea, si iubirea si tot ce tine de viata.Bucura-te, ca sti sa supravietuiesti, sti sa plangi ,sti sa razi. Nu te mai plange atat, si incearca sa vezi partea plina a paharului, pentru ca sigur ea exista. De unde stim noi daca partea buna nu e partea readefapt?Daca viata ar fi roz de unde am mai invata noi ?Din greseli invatam. Dece sa mai traim, daca suntem fericiti tot timpul si nu cunoastem suferinta, prostia…….Toate au un rol in viata asta , si tu ai un rol important…….

Amintește-ți că viaţa începe cu un zîmbet, creşte cu o iluzie, este întărită şi de dorinţa de a fi în fiecare zi un pic mai sensibila, mai iubitoare şi mai frumoasă….
 Poate fi greu să iubești oamenii care nu arată iubire...dar iubirea este identitatea esențială a unei persoane indiferent de comportamentul ei. Oamenii merită iubire nu pentru ceea ce fac, ci pentru ceea ce sunt. Când cineva și-a uitat iubirea, e ca și când ar fi adormit parțial; provocarea și puterea noastră stă în a rămâne treji.

un gand

“Ca o piesa de teatru, asa este viata: nu intereseaza cat de mult a tinut, ci cat de frumos s-a desfasurat.”   Seneca